Naturală şi armonioasă, este considerată una din cele mai sănătoase din lume. Conţine puţine calorii, este bogată în proteine şi fier, fără a avea mult colesterol sau diverse grăsimi.
În comparaţie cu alte bucătării se remarcă absenţa aproape totală a condimentelor, abundenţa orezului, a produselor pe bază de soia (miso, tofu), a peştelui, fructelor de mare, algelor şi legumelor. Este faimoasă pentru mâncărurile sale simple, minunat prezentate, în care nici unul din ingrediente nu eclipsează gustul celorlalte.
Unul din motivele longevităţii japonezilor este regimul lor alimentar armonios, tradiţional. În bucătăria japoneză domneşte principiul sezonier, care constă în selectarea ingredientelor astfel încât acestea să fie consumate în perioade atent alese. Potrivit conceptului shun, fiecare ingredient (peştele, legumele şi fructele) are în decursul anului o perioadă anume, de aproximativ 10 zile, în care calităţile lui nutritive sunt optime. Clima Japoniei diferă de la o regiune la alta, dar există un element comun… Şi anume orezul, baza a mai tuturor felurilor de mâncare. Clima în Japonia este deosebit de propice cultivării acestei plante pretenţioase. În plus, în Japonia, mai ales în vremurile de demult, aproape că nu se consuma nici un fel de altă carne în afară de peşte. Carnea nu se bucură de o prea mare trecere. De fapt, pentru a caracteriza bucătăria japoneză ajung două cuvinte: naturală şi armonioasă”.
Condimente specifice
Condimentele principale folosite in bucataria japoneza sunt produse din soia (sosul soia și miso - pastă de fasole soia) sau orez (sake, oțet din orez, mirin - un sake dulce). Pentru a menține gustul original al ingredientelor, bucătăria japoneză nu prea folosește condimente iuți, ci mai mult plante aromatice sau wasabi (hrean japonez), yuzu, ghimbir, myōga (tot un fel de ghimbir), kinome (lujeri ai plantei sanshō) sau semințe uscate și măcinate ale aceleiași plante sanshō.
Mancaruri traditionale japoneze
Asa cum am spus mai sus, preparatele dominante din bucataria japoneza sunt pe baza de peste, iar cel mai cunoscut este sushi.
Sushi are o istorie de 1300 de ani. Bucătarul japonez Hanaya Yohei a fost primul care a preparat sushi-ul aşa cum îl cunoaştem astăzi. În principiu, acesta se compune dintr-o felie de peşte pusă pe o mică galusca de orez, cu un pic de hrean japonez – wasabi. La preparare se foloseşte peşte de cea mai bună calitate şi oţet. Bineînţeles se aleg cele mai gustoase părţi ale peştelui.
Tipuri de sushi:
Nigiri - galusca de orez cu o bucăţică de ton, un crevete, caracatiţă, ouă prăjite;
Gunkan - forme din orez şi alge umplute cu fructe de mare;
Norimaki – ruladă de orez, sushi şi alge, cu diverse umpluturi;
Temaki - conuri din alge umplute cu orez sushi, fructe de mare şi legume;
Oshi - peşte presat împreună cu orez într-o cutie de lemn;
Chirashi - un fel de mâncare din fructe de mare, ciuperci şi legume presărate pe o porţie de orez sushi.
Alte feluri de mancare traditionale japoneza:
Shirumono sunt supele, care sunt de două feluri: sumashijiru (o supă clară) și misoshiru (din pastă miso). Ingredientele pot fi pește alb, diferite moluște și crustacee (creveți etc.), tōfu, carne de pasăre, alge marine etc.
Yakimono sunt mâncăruri fripte (pește, moluște și crestacee, carne, zarzavaturi).
Nimono sunt mâncăruri fierte (condimentate cu sare, sos de soia, sake, mirin, zahăr, oțet etc.).
Agemono sunt mâncăruri prăjite în ulei. Cele mai cunoscute sunt tempura (pește, zarzavaturi etc. împachetate în aluat nefermentat înainte de prăjire), karaage (ingredientele- deseori carne- sunt acoperite cu făină sau amidon de arorut Maranta arundinacea) sau tatsuage (carne de pasăre condimentată cu sos de soia și sake înainte de prăjire).
Mushimono sunt mâncăruri gătite cu aburi. Cea mai cunoscută mâncare este chawan mushi. Alte mâncăruri din această categorie sunt shiomushi (condimentate cu sare) și sakamushi (condimentate cu sare și sake).
Sunomono (pește crud sau fiert cu zarzavaturi, condimentat cu oțet și zahăr) și aemono (pește și zarzavaturi acoperite cu o pastă făcută din tōfu, susan măcinat și miso).
Gohanmono sunt mâncăruri de orez amestecat cu alte ingrediente: sekihan (orez amestecat cu fasole azuki), takikomigohan (primăvara este orez cu mazăre sau mlădițe de bambus, iar toamna este orez amestecat cu ciuperci matsutake sau castane. Domburimono sunt mâncăruri unde în castron, peste orezul fiert, se pun tot felul de alte ingrediente (șnițel pané, de exemplu).
Menrui sunt mâncăruri de tăiței, servite reci sau calde. Cele mai cunoscute feluri de tăiței sunt udon, sōmen și soba. Primele două sunt făcute din făină de grâu, iar soba din făină de hrișcă. Sōmen sunt tăiței uscați, dar udon și soba pot fi tăiței uscați sau proaspeți.
Nabemono sunt mâncăruri pregătite într-o oală mare pe masă, în fața oaspeților. Felurile principale de nabemono sunt mizutaki, yudōfu, udonsuki, kanisuki, shabushabu și sukiyaki.
Kyuho – savoir-vivre japonez
Cultura bogata si traditiile indepartate au creat in bucataria japoneza un set de reguli respectate cu sfintenie de fiecare persoana.
• nu servi niciodată cuiva mâncarea cu ajutorul beţigaşelor (în ritualurile funerare budiste participanţii îşi dau unul altuia în acest mod cenuşa răposatului). Dacă vrei să îl serveşti pe comeseanul tău, întinde-i farfuria şi dă-i voie să-şi aleagă bucata dorită
• dacă doriţi să folosiţi acelaşi recipient, folosiţi beţigaşele la ambele capete
• sushi se poate apuca cu degetele, sashimi – doar cu beţigaşele
• nu ţine beţigaşele la jumătate, încearcă să le apuci întotdeauna de extremitate
• nu folosi beţigaşele pentru a trage bolurile înspre tine
• nu muşca o parte din măncare pentru a pune restul înapoi în farfurie; dacă ai ridicat o bucată trebuie s-o mănânci în întregime
• nu cere să ţi se aducă un cuţit
• după mâncare lasă beţigaşele rezemate de hashi oki, de preferinţă paralel cu tejgheaua sushi barului; nu lăsa niciodată beţigaşele direct pe masă;
• nu pune niciodată beţigaşele înapoi în vas (şi aceast lucru le-ar aduce japonezilor aminte de ritualuri de înmormântare)
• încearcă să mănânci tot orezul; a lăsa chiar şi o mică parte din mâncare pe farfurie este o lipsă de tact, a lăsa orez nemâncat este chiar o grosolănie (această regulă se respectă doar în Japonia)
• nu fuma sub nici un pretext; fumul de tutun nu le permite comesenilor să savureze gustul şi aroma felurilor delicate de mâncare; în plus, doar mirosul poate să ne asigure că peştele este proaspăt
• sosul de soia este un adaos pentru peşte, nu inmuia niciodată în el întregul sushi
• lucru ciudat, când ţi se serveşte o supă sau un fel de mâncare cu macaroane, ai voie să sorbi (dar nu ai voie să râgâi); poţi să ridici bolul la gură – mai întâi foloseşti beţigaşele pentru a consuma “grosul” apoi, pur şi simplu, bei restul.
• se bea sake înainte şi după masă; vinul de orez pur şi simplu nu se potriveşte cu orezul; în timpul mesei se poate bea bere, vin alb, ceai sau apă; sake-ul se serveşte în mod tradiţional doar cu sashimi
• berea sau sake-ul se toarnă tuturor mesenilor; nu există obiceiul de a bea din sticle separate
• părerile japonezilor sunt împărţite: unii ne sfătuiesc să începem cu sashimi, să continuăm cu sushi, pentru a termina cu o supă miso cu orez; alţii recomandă pentru început un sushi cu omletă şi legume, apoi un fel la alegere, iar la sfârşit sashimi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu