Bucataria frantuzeasca

Mâncarea se mănâncă mai întâi cu ochii, pare să spună bucătăria franceză, unde aranjarea farfuriilor și discernerea celor mai elaborate gusturi sunt forme de artă. Mai mult, această bucătărie vă poate învăța ce înseamnă rafinamentul absolut în forme dintre cele mai surprinzătoare, permițându-vă, pe această cale, să urmați diete destul de stricte și să vă bucurați, în același timp de un potpuriu de gusturi exotice spectaculoase.

Bucătăria franţuzească, inseparabilă de cultura poporului, este leagănul artei culinare şi un paradis pentru bucătari. Faima sa, cunoscută în întreaga lume, face ca aproape orice francez, indiferent de educaţie sau de mediul social să poată discuta pe teme culinare. Bucătăria este un element nelipsit al vieţii cotidiene pentru orice francez de rând, şi nu este doar o coincidenţă faptul că francezii au creat arta de a ştii să trăieşti.

Bucătăria franceză - uneori elegantă, uneori rustică şi întotdeauna rafinată - poate fi intimidant pentru un începător să o înveţe. Tariful legendar lasă multi bucatari să simtă că au ceva de trăit până la ... o eleganta anume de neatins şi flerul pentru alimente. Nu este adevărat. Stăpânirea artei de a găti franţuzeşte este considerată de mulţi a fi apogeul de realizării culinare. Acesta poate fi făcut cu câteva metode de gatit, ingrediente specifice şi doar un strop din ceea ce inseamnă amploarea pompoanelor.

Istoria bucătăriei franceze

Franţa nu a fost întotdeauna admirator de usturoi, ciuperci şi trufe.Înainte de secolul al 15-lea, condimente si decoratiuni au fost folosite pentru a ascunde produsele alimentare care s-au stricat. Franţa a avut, ceea ce multi consideră astăzi, mâncare ţărănească, tarif simplu, fără podoabe extravagante.La mijlocul secolului al 15-lea, Catherine de Medici din Italia s-a mutat în Franţa să se căsătorească cu viitorul rege Henri al II-lea, aducând cu ea bucătari educaţi in Florenţa şi cu un simţ creativ şi bune maniere. În următorii ani, preparatele din bucătăria franceză s-au transformat într-o artă magică de prezentare frumoasă şi arome inovatoare.Secolul al 20-lea a adus schimbări dramatice în bucătăria franceză. Tradiţionala "haute cuisine" (marea bucătărie) renumită mondial a fost facută celebră de pregătirea complexă şi prezentarea precisă. Acesta a fost modelul francez de preparare a produselor alimentare practicatpână când criticii de specialitate l-au contestat ca fiind prea inflexibil.Bucătăria noua (Nouvelle cuisine) a fost o reacţie din 1970 la bucătăria greoaie clasică franceză. S-au evidenţiat sosurile cremă şi s-a axat pe gustul pur al mai puţinor ingrediente. Este evidentă în bucătăria franceză de astăzi, în general prin metode de pregătire flexibile si experimentarea mai multă cu arome non-tradiţionale.

Specialităţi regionale

Pentru cetăţenii francezi, locaţia face o diferenţă în felul în care mancarea este pregătită. Locuitorii din zonele metropolitane sunt susceptibili în a gusta o gamă largă de mâncăruri regionale şi naţionale, în timp ce persoanele mai în vârstă, adulţii stabiliţi în zonele rurale tind să adere mai mult la mâncarea lor regională. Alimentele tipice franceze se bazează foarte mult pe produse regionale. Merele proaspete, fructele de padure, fasolea verde, prazul, ciupercile, dovleceii şi diversele fructe sâmburoase sunt printre produsele cel mai frecvent utilizate. Păsările de curte, carnea de vită, de miel şi de viţel sunt tot timpul anului uşor disponibile; carnea de vânat este deosebit de populară şi abundentă în timpul sezonului de vânătoare, care ţine de la începutul toamnei până în februarie. 

Indiferent de locaţie, Franţa are o abundenţă de brânză artizanală şi de vinuri. Sudul Franţei are arome bogate, sofisticate de ciuperci şi de raţă, precum şi ierburi aromatice, roşii şi măsline împrumutate de la bucătăria vecina mediteraneană. Nordul Franţei prezintă, de asemenea, o gama remarcabila de gusturi, concentrându-se în mare măsură pe specialităţi de tip fermă folosind mere, lactate, carne de porc, cartofi, cârnaţi şi bere.

Delicatesele franţuzeşti

La fel ca alte bucătării naţionale, bucătăria franţuzească este renumită prin specialităţile sale, a căror simpla lor enumerare te face să salivezi. În schimb există şi specialităţi, asupra cărora trebuie să te convingi, de exemplu cârnaţii franţuzeşti preparaţi din măruntaie. Dacă totuşi te vei încumeta să alegi specialitatea caracteristică a bucătăriei franceze, aceasta este fără îndoială, bagheta. La popularitatea ei contribuie raportul specific al francezilor faţă de produsele de patiserie. Aceasta este un element însoţitor la fiecare fel de mâncare.

Melcii

Melcii îşi datorează popularitatea în bucătăria franceză lui Marie-Antoine Carême – creatorul cărţii de bucate „Arta bucătăriei franceze”. Aceşti mici melci, preparaţi cu unt, usturoi şi pătrunjel, au devenit aşa de populari, încât au fost create farfurii speciale cu adâncituri pentru melci şi cleşti cu ajutorul cărora se ţine cochilia fierbinte, făcând posibilă înfigerea furculiţei cu doi dinţi în melc.

Amatorii acestor melci câteodată nu îşi dau seama prin ce proces complicat de preparare trec melcii, înainte să ajungă în farfurie. Pentru ca organismul lor să fie curăţat de resturile de mâncare, sunt supuşi unei lipse de hrană timp de 10 zile. În continuare aceştia sunt spălaţi de mai multe ori, sunt fierţi, răciţi şi din nou fierţi de trei ori. Odată răciţi sunt introduşi în cochiliile sterilizate, care unse cu unt de usturoi pot fi servite pe farfurie.

Bogăţia de brânzeturi

Incredibila diversitate regională a Franţei, precum şi climatul schimbător, peisajul, varietatea raselor de animale domestice sunt reflectate în numeroasele tipuri de brânză, în număr de circa 370. În funcţie de mijloacele de producţie, pot fi diferenţiate următoarele tipuri: brânzeturi proaspete, brânzeturi moi acoperite cu mucegai alb, brânzeturi cu coajă, brânzeturi cu mucegai albastru natural, brânzeturi din lapte de capră, presate la cald sau la rece. Brânza constituie un element caracteristic al mesei franceze, poate fi servită la prânz şi la cină pe tavă de lemn.